ACCIDENTUL DE CIRCULAȚIE – EVENIMENTUL RUTIER CE TREBUIE EVITAT PRIN ORICE MIJLOACE

Legislaţia care reglementează circulaţia pe drumurile publice definește accidentul ca fiind evenimentul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

• s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;
• a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;
• în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

În funcție de consecințe, accidentele de circulaţie se clasifică astfel:

•  accidente uşoare – soldate cu rănirea uneia sau mai multor persoane, determinând o incapacitate de muncă individuală până la 30 de zile inclusiv sau avarii ale unuia sau mai multor vehicule, pagubele materiale fiind de până la 60% din valoarea vehiculelor;
• accidente grave – soldate cu una sau mai multe din următoarele consecinţe:
  • decesul uneia sau mai multor persoane;
  • rămânerea definitivă cu infirmităţi a uneia sau mai multor persoane;
  • rănirea gravă a uneia sau mai multor persoane, determinând o incapacitate individuală de muncă de peste 30 de zile;
  • avarii grave ale unuia sau mai multor vehicule, pagubele materiale depăşind 60% din valoarea autovehiculelor.

Observaţie : la stabilirea pagubelor materiale în vederea încadrării accidentului de circulaţie sunt luate în considerare contravaloarea autovehiculelor distruse în accident sau a reparaţiei celor avariate, precum şi contravaloarea bunurilor sau mărfurilor transportate, distruse ori degradate.

În conformitate cu prevederile Legii nr.265/2008 privind gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră, republicată, cu modificările și completările ulterioare, accidentele rutiere sunt monitorizate, din punct de vedere al costurilor sociale, de către Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. Potrivit acestei monitorizări, un accident rutier grav are un cost social de peste 770 mii lei (aproape 170 mii de euro) iar un accident cu persoane decedate are un cost social de aproape 5 milioane lei (peste 1 milion de euro). Aceasta face ca în fiecare an costurile sociale ale accidentelor rutiere să fie de peste 3 miliarde de euro, respectiv 2% din produsul intern brut (PIB). Este mult? Este puțin ? Dacă spunem că acesta este bugetul anual al Ministerului Apărării Naționale, apreciați dv. dimensiunea acestor costuri.

Poliția Română, instituția care se ocupă de cercetarea accidentelor rutiere, întocmește situații statistice pe care le dă publicității. Ele sunt îngrijorătoare pentru cunoscători dar, după opinia mea, nu impresionează cu nimic pe participanții la trafic. Spun asta pentru că, dacă nu ar fi așa, s-ar observa o schimbare de atitudine în trafic în sens pozitiv. În conformitate cu aceste statistici România deține locul I în Uniunea Europeană : 93 de cazuri de deces la 1 milion de locuitori, media europeană fiind de 44 cazuri la 1 milion de locuitori. Există însă și state unde disciplina rutieră se manifestă în mod concret : Norvegia cu 16 de cazuri și Suedia cu 18 cazuri la 1 milion de locuitori.

Statistica şi popularizarea accidentelor de circulaţie sunt absolut necesare dacă au ca efect identificarea măsurilor de prevenire a acestora şi de educaţie rutieră pentru participanţii la trafic. Din păcate, presa insistă în prezentarea lor mai mult asupra efectelor și asupra măsurilor de intervenție, utilizând fraze tip care nu spun nimic omului obișnuit (potențial participant la trafic) : a pierdut controlul asupra volanului, a fost activat planul roșu de intervenție, conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, etc. (total incorect, deoarece aparatul etilotest nu înregistrează niciodată o valoare negativă).

Pornind de la imaginea reală a circulației rutiere din România, caracterizată printr-un nivel scăzut de siguranță, voi încerca, în cele ce urmează, să identific ce se află de fapt în spatele cifrelor sintetice care compun statisticile oferite de instituțiile care au responsabilități în ceea ce privește siguranța rutieră.

Mai întâi, bazându-mă pe un studiu efectuat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.), voi încerca o grupare a principalelor cauze care generează accidente, cu precizarea că 76,4 % dintre acestea îl vizează pe conducătorul de autovehicul:

1. nerespectarea regimului legal de viteză şi neadaptarea vitezei de deplasare la condiţiile concrete de circulaţie;
2. neatenţia în conducerea autovehiculului;
3. nerespectarea prevederilor legale privind circulaţia pe drumurile publice (traversarea neregulamentară, neacordarea priorităţii de trecere celor care au acest drept, depăşirea neregulamentară sau efectuarea acesteia în locuri și situații în care este interzisă);
4. starea tehnică necorespunzătoare a autovehiculelor (defecţiuni la sistemele de direcţie şi/sau de frânare, pneuri uzate peste limita admisă);
5. erorile umane (imprudenţa în efectuarea unor manevre, oboseala, consumul de alcool, substanţe psihotrope sau medicamente cu efecte similare acestora);
6. abateri ale altor participanți la trafic (pietoni, bicicliști, conducători de vehicule cu tracțiune animală, etc.);
7. deficiențe ale infrastructurii rutiere.

 

Având în vedere rolul determinant al conducătorului auto în circulația rutieră precum și faptul că peste 80% din accidentele rutiere sunt produse de conducători auto cu vechime mare în conducere, consider că trebuie să abordăm mai întâi noțiunea de capacitate de conducere a conducătorului de autovehicul.

Capacitatea de conducere reprezintă un ansamblu de însuşiri fizice, senzoriale, psihologice şi intelectuale ale unui individ care îi permit să exercite activitatea de conducere a unui autovehicul într-o manieră optimă, fără a perturba circulaţia rutieră şi fără a se expune, pe el şi pe alţi participanţi la trafic, la accidente.

Capacitatea de conducere este apreciată ca fiind normală dacă toate însuşirile care o determină sunt integre şi în limitele normale.

În timpul conducerii autovehiculului un conducător auto recepţionează o cantitate mare de informaţii, care trebuie prelucrate, şi, în același timp, se confruntă cu situaţii dintre cele mai diverse, toate acestea determinându-l să-şi adapteze permanent comportamentul. Nu este uşor acest lucru, mai ales că este vorba de un dublu caracter dinamic al conducerii autovehiculului : o dinamică generală, specifică oricărei activităţi, şi o dinamică proprie conducătorului auto, formată din succesiunea mişcărilor necesare pentru exercitarea propriu-zisă a activităţii de conducere (mişcarea ochilor, capului, membrelor superioare, membrelor inferioare, etc.).

Capacitatea de conducere este influenţată de timpul de reacţie a conducătorului auto şi de anumiţi factori perturbatori ; timpul de reacţie influenţează spaţiul de frânare a autovehiculului.

Observație : În limbajul obișnuit se folosește și noțiunea de viteză de reacție. Este, în fond, același lucru dar în sens invers : un timp de reacție mare determină o viteză de reacție mică și invers. Viteza de reacție este mai dificil de măsurat.

Timpul de reacţie este intervalul de timp, exprimat în secunde, dintre momentul apariţiei semnalului pericolului şi momentul acţionării, de către conducătorul auto, a uneia sau mai multor comenzi ale autovehiculului.

Valoarea timpului de reacţie este o caracteristică a fiecărui individ fiind cuprinsă, în general, între 0,5 – 1,5 secunde. Această valoare este influenţată de următorii factori:

• vârsta (timpul de reacţie creşte odată cu vârsta);
• starea psiho-fizică (oboseală, excitaţie nervoasă, stres, etc.);
• consumul de alcool, substanţe psihotrope şi/sau medicamente cu efecte similare acestor substanţe;
• experienţa în conducere.

Observaţie : toţi factorii care influenţează timpul de reacţie acţionează numai în sensul creşterii acestuia.

De ce este atât de important în conducerea autovehiculului acest timp de reacție?

Dintr-un motiv cât se poate de evident : în timpul de reacție autovehiculul se deplasează fără a fi sub controlul conducătorului auto. În cazul apariției unei situații periculoase în trafic conducătorul auto are puține variante de intervenție : reducerea vitezei, oprirea autovehiculului sau modificarea traiectoriei de deplasare a acestuia.

Cea mai eficientă variantă este, evident, oprirea autovehiculului, cu condiția ca ea să se realizeze într-un spațiu suficient cât să fie evitat pericolul.

Spaţiul de frânare (distanţa de oprire) este spaţiul parcurs în timpul de reacţie cumulat cu spaţiul parcurs din momentul acţionării pedalei de frână până la oprirea efectivă a autovehiculului. El se calculează cu relaţia :

S = S1 + S2 [m]

unde :

S – spaţiul necesar pentru oprire;

S1 – spaţiul parcurs în timpul de reacţie (S1 = V x Tr unde V este viteza de deplasare a autovehiculului exprimată în m/s și Tr este timpul de reacție exprimat în secunde);

S2 – spaţiul parcurs în timpul de frânare propriu-zisă.

 

Se observă că spaţiul de frânare este direct proporţional cu timpul de reacţie (creşterea timpului de reacţie determină creşterea spaţiului de frânare). Spaţiul parcurs în timpul de frânare propriu-zisă este dependent de viteza autovehiculului la momentul frânării şi de aderenţa dintre roţile autovehiculului şi calea de rulare.

Unul din factorii perturbatori care influențează semnificativ capacitatea de conducere este starea de sănătate a conducătorului auto. Ea poate fi momentană, adică la momentul plecării în cursă și poate fi alterată de anumite afecțiuni acute (migrene, mialgii, indigestii, blefaro-conjunctivite, etc.) sau poate fi permanent alterată ca urmare a unor afecțiuni cronice (hipertensiune arterială, diabet, gută, insuficiență respiratorie, etc.).

Potrivit legislației în vigoare, starea de sănătate a conducătorului auto se evaluează odată cu preschimbarea permisului de conducere (pentru categoria B odată la 10 ani) indiferent de vârsta conducătorului auto. Aceasta nu împiedică însă pe conducătorul auto să-și facă o autoevaluare a stării de sănătate și, în funcție de aceasta, să-și adapteze comportamentul la volan sau să renunțe la deplasarea cu autovehiculul dacă starea de sănătate este profund alterată.

Ce trebuie să înțelegem în legătură cu capacitatea de conducere? Că nu este permanent la nivelul maxim, că se consumă în timp și că un conducător auto responsabil trebuie să-și gestioneze corect această capacitate. Atunci când ea scade în mod periculos și autovehiculul nu mai poate fi controlat în totalitate, trebuie să renunțe la conducerea acestuia.

Scăderea capacității de conducere poate să fie percepută de conducătorul auto încă de la început ca urmare a deteriorării stării fizice și psihice (oboseală accentuată, consum de alcool, emoții puternice, stare de conflict cu alte persoane, etc.) și, în acest caz, cea mai bună soluție este renunțarea sau amânarea deplasării cu autovehiculul.

Însă cel mai des se întâmplă ca scăderea capacității de conducere să se producă în timpul parcursului. În acest caz conducătorul auto trebuie să facă pauze de conducere și să ia măsuri de refacere a acesteia prin odihnă, exerciții fizice pentru reactivarea circulației sanguine periferice, alimentație, hidratare, etc. Din păcate, acest lucru este amânat sau chiar ignorat de majoritatea conducătorilor auto, în special cei cu vechime în conducere.

Făcând permanent același lucru, ei consideră că nimeni și nimic nu le poate influența activitatea, confundând rutina cu experiența în conducere. Rutina este acea obișnuință, acea monotonie a actului de conducere care determină, de cele mai multe ori, reacții eronate sau întârziate în situații periculoase.

Cum ar trebui să procedeze un conducător auto pentru ca intervenția sa într-o situație periculoasă să fie eficientă? Vedeți, nu totdeauna şi nici pe întregul parcurs condiţiile în care se desfăşoară circulaţia pot fi apreciate ca fiind “normale”, respectiv carosabil de bună calitate, uscat, cu aderenţă bună, vizibilitate bună, drum în aliniament, participanţi la trafic disciplinaţi, semnalizare rutieră funcţională şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Condiţiile de trafic se schimbă în timp și spațiu, de la o zi la alta sau chiar de la o oră la alta. De asemenea, calitatea şi configuraţia drumului nu sunt aceleaşi pe tot parcursul. Toate acestea implică o adaptare permanentă a comportamentului conducătorului auto astfel încât, indiferent de condiţiile în care se desfăşoară circulaţia, siguranţa traficului să nu fie afectată.

Comportamentul conducătorului auto, ca de altfel al tuturor participanţilor la trafic, este decisiv în situaţii limită (critice), care pot deveni periculoase dacă nu sunt tratate într-o manieră preventivă.

Pentru ca situaţiile critice să fie previzibile este absolut necesară deţinerea, de către conducătorul auto, a unor informaţii operaţionale care să-i permită reglarea comportamentului în raport cu aceste situaţii. Aceste informaţii sunt de natură tehnică, meteorologică şi psiho-fiziologică.

Informaţiile de natură tehnică se referă la deficienţe apărute în funcţionarea autovehiculului în timpul parcursului (dereglări ale sistemului de direcţie, scăderea eficienţei sistemului de frânare, deficiențe ale sistemului de rulare, etc.). Pentru a putea interveni eficient în orice situaţie, conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe specifice, dobândite în urma unor simulări şi antrenamente.

De exemplu, în cazul exploziei unui pneu, volanul trebuie ţinut cu fermitate pentru a menţine autovehiculul pe traiectoria normală de deplasare, fără a acţiona pedala de frână, autovehiculul reducându-şi viteza doar ca efect al frânei de motor.

Informaţiile de natură meteorologică se referă la condiţiile meteorologice care pot genera situaţii periculoase (ploaie, ceaţă, ninsoare, polei, intensificări ale vântului, etc.). Apariţia acestor fenomene în timpul parcursului necesită o schimbare a manierei de conducere (reducerea substanţială a vitezei, sporirea atenţiei, utilizarea sistemului de iluminare-semnalizare al autovehiculului, etc.).

De multe ori se întâmplă ca apariţia acestor fenomene să-l surprindă pe conducătorul auto ; de aceea, este necesar ca înainte de a pleca în cursă, acesta să se informeze despre condiţiile meteorologice existente în zona sau zonele în care urmează să se deplaseze.

Informaţiile de natură psiho-fiziologică se referă la starea conducătorului auto (deteriorarea capacităţii de concentrare, oboseala, consumul de alcool sau de medicamente cu efecte similare substanţelor psihotrope, existenţa unei afecţiuni medicale cronice, etc.).

Starea conducătorului auto poate genera situaţii dintre cele mai periculoase, foarte dificil de prevăzut şi de contracarat. De aceea, se recomandă conducătorului auto ca la apariţia celor mai discrete semnale de deteriorare a stării fizice şi psihice să ia măsuri pentru înlăturarea lor sau, dacă acest lucru nu este posibil, să renunţe la conducerea autovehiculului până când starea sa îi permite să facă acest lucru în deplină siguranţă.

Dacă la cele prezentate în legătură cu capacitatea de conducere mai adăugăm și un nivel scăzut al cunoștințelor privind reglementările rutiere, avem imaginea reală a conducătorului auto în trafic. Dar, chiar și în asemenea condiții, consider că suntem îndreptățiți să ne punem întrebarea : conducerea perfectă a autovehiculului este o iluzie sau poate deveni realitate?

Aşa cum nimic nu este perfect nici conducerea autovehiculului, din punct de vedere al prevenirii accidentelor, nu atinge perfecţiunea, aceasta fiind însă un obiectiv spre care trebuie să tindă orice conducător auto. Dacă ar fi să luăm în considerare numărul mare de accidente care se produc pe drumurile publice, am putea aprecia conducerea auto perfectă ca fiind mai degrabă o iluzie.

O atitudine fatalistă însă, considerând că nu se mai poate face nimic pentru îmbunătăţirea circulaţiei, este păguboasă pentru fluenţa şi siguranţa traficului rutier. Dimpotrivă, un conducător auto responsabil, adică un conducător auto care nu încalcă în mod deliberat regulile de circulaţie, trebuie să adopte o atitudine pozitivă, convins fiind că întotdeauna se mai poate face ceva pentru prevenirea unui eveniment rutier. Aceasta îi întăreşte încrederea în capacitatea sa de conducere şi îl fereşte de riscul de a se pierde cu firea în situaţiile critice cu care se confruntă în trafic.

El nu trebuie să dezarmeze în faţa pericolului ci, dimpotrivă, trebuie să apeleze la toate mijloacele posibile pentru a-l înlătura, acţionând cu calm şi luciditate.

Prin urmare, conducerea auto perfectă trebuie să fie obiectivul prioritar al oricărui conducător auto, aceasta putând deveni, la un moment dat, o realitate. Este necesară însă îndeplinirea următoarelor condiţii:

1. respectarea reglementărilor rutiere, respectiv semnificaţia mijloacelor de semnalizare întâlnite în trafic precum şi regulile de circulaţie, având în vedere că accidentul de circulaţie, în majoritatea cazurilor, nu este altceva decât expresia încălcării unor asemenea reglementări. Sigur că nu toate greşelile conducătorilor auto se concretizează în accidente rutiere ; depinde de conjunctura în care se comit aceste greşeli şi de reacţiile celorlalţi participanţi la trafic. Iată un exemplu pe care îl consider suficient de ilustrativ pentru a înţelege importanţa şi necesitatea respectării reglementărilor rutiere:
   Un conducător auto nu respectă obligaţia de a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public prin locul semnalizat cu indicator şi/sau marcaj. Ce se poate întâmpla?
   a) pietonul este prudent şi se opreşte din traversare iar conducătorul auto îşi continuă drumul ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat;
   b) pietonul este prudent şi se opreşte din traversare iar conducătorul auto îşi continuă drumul dar scena este observată de un poliţist rutier care îl opreşte pe conducătorul auto şi îl sancţionează cu amendă contravenţională şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile;
   c) pietonul este lovit şi accidentat grav sau chiar omorât ; în acest caz, fiind vorba de o infracţiune, conducătorul auto va fi pedepsit cu închisoare iar după ce hotărârea judecătorească de condamnare rămâne definitivă, poliţia rutieră îi va anula permisul de conducere.
   Iată, deci, care sunt consecinţele posibile ale aceleiaşi greşeli. Ce trebuie să înţelegem din aceasta? Situaţiile din trafic trebuie apreciate prin prisma riscului cel mai mare pe care îl prezintă iar conducătorul auto trebuie să adopte o manieră de conducere în raport cu acest risc. Nu teama de posibilele sancţiuni aplicate de poliţistul rutier trebuie să-l determine pe conducătorul auto să respecte reglementările rutiere ci conştientizarea riscurilor de producere a accidentelor de circulaţie ca urmare a încălcării acestor reglementări.
   Accidentul produs ca urmare a încălcării unei reglementări rutiere poate fi uşor sau grav, în funcţie de categoria reglementării încălcate şi comportamentul celorlalţi participanţi la trafic aflaţi la locul producerii acestuia. Întrucât relaţia încălcarea reglementărilor rutiere – accident este o relaţie de tip cauză – efect, eliminarea riscului de producere a accidentului trebuie să fie totală, adică reglementările rutiere trebuie respectate în totalitate fără a le diferenţia în funcţie de consecinţele posibile.
   În circulaţia rutieră expresia justificativă a greşi este omeneşte nu-și are locul deoarece sunt multe situaţii în care este posibil să greşeşti o singură dată, nemaiavând posibilitatea să greşeşti a doua oară sau să corectezi ceea ce ai greșit. Conducătorii auto “proaspeţi” posesori ai permisului de conducere, dar nu numai ei, trebuie să considere că fiecare deplasare, de la pornire şi până la oprire, reprezintă proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere şi să se comporte ca atare.
   Având în vedere cele precizate şi pornind de la ideea că, în general, oamenii nu sunt foarte exigenţi atunci când este vorba de norme sau reglementări, se poate pune întrebarea : este posibilă şi, mai ales, întemeiată cerinţa respectării tuturor reglementărilor rutiere? Răspunsul este, fără ezitare, afirmativ, adică reglementările rutiere trebuie respectate integral şi permanent întrucât nu există altă soluţie pentru a circula în deplină siguranţă.
   Totuşi, nu putem face abstracţie de faptul că, potrivit studiilor statistice, marea majoritate a accidentelor de circulaţie au drept cauze:
   – viteza excesivă sau neadaptată condiţiilor de circulaţie;
   – traversarea neregulamentară a pietonilor, respectiv prin loc nepermis şi fără să se asigure;
   – nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere;
   – neatenţia în conducerea autovehiculului;
   – nerespectarea normelor legale privind depăşirea;
   – conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice.
   Acestor cauze conducătorii auto trebuie să le acorde o atenţie sporită dar asta nu înseamnă că celelalte reglementări rutiere pot fi ignorate sau considerate minore deoarece încălcarea oricărei reglementări poate reprezenta cauza unui accident de circulaţie.
2. abordarea fiecărei deplasări, indiferent de lungimea traseului şi condiţiile de circulaţie, cu aceeaşi responsabilitate. Există tendinţa, la unii conducători auto, de a considera că o deplasare scurtă nu implică prea multe riscuri, tratând-o cu superficialitate. Este o eroare gravă deoarece în deplasările scurte, desfăşurate, în general, în interiorul oraşelor, în condiţii mai grele de trafic, apar probleme dificile diverse, care necesită măsuri preventive suplimentare. Concentrarea conducătorului auto trebuie să fie maximă, accidentul putând să apară într-o clipă de neatenţie.
   Este adevărat că o deplasare pe distanţă mare (400 – 500 km) sau o deplasare pe un drum cu dificultăţi (succesiuni de curbe, pante şi rampe, zone cu aderenţă scăzută) solicită, din punct de vedere fizic şi psihic, mai mult pe conducătorul auto dar, pregătită în mod corespunzător, această deplasare se poate desfăşura în deplină siguranţă. Dar și într-o deplasare scurtă, de numai câţiva metri, (de exemplu, pentru introducerea autovehiculului în curte sau în garaj ori pentru parcarea acestuia) se poate produce un accident uşor sau chiar grav din cauza unei insuficiente asigurări la manevrarea înapoi a autovehiculului.
3. folosirea raţională a autovehiculului, adică întreţinerea lui pentru a-l menţine într-o stare tehnică perfectă şi exploatarea judicioasă a acestuia. Inspecţia tehnică periodică, obligatorie pentru toate categoriile de autovehicule, trebuie să confirme că autovehiculul răspunde perfect la cerinţele de siguranţă rutieră şi de poluare. Practica unor conducători auto de a solicita inspectorului tehnic să treacă cu vederea anumite deficienţe, oferind chiar o mică “atenţie” pentru aceasta, trebuie să dispară complet din comportamentul acestora. Un conducător auto responsabil pentru siguranţa sa şi a celorlalţi participanţi la trafic trebuie să fie foarte exigent atunci când este vorba de starea tehnică a autovehiculului pe care îl conduce.
   Pregătirea pentru drum a autovehiculului, în raport cu condiţiile meteo-rutiere în care se desfăşoară circulaţia, începând cu aşezarea bagajelor şi a persoanelor, în funcţie de numărul şi greutatea lor, şi continuând cu verificarea nivelurilor uleiului din baia motorului, lichidului antigel, lichidului de spălare a parbrizului, lichidului de frână, verificarea presiunii din pneuri şi stării tehnice a anvelopelor reprezintă o măsură absolut necesară, care îl scuteşte pe conducătorul auto de situaţii neplăcute în trafic. Supraîncărcarea autovehiculului modifică performanţele acestuia în privinţa demarajului şi frânării, influenţează ţinuta de drum şi stabilitatea şi stânjeneşte pe conducătorul auto în efectuarea manevrelor. În ceea ce priveşte aşezarea persoanelor în autovehicul, trebuie avută în vedere o repartizare uniformă a greutăţii iar copiii în vârstă de până la 3 ani trebuie aşezaţi numai în dispozitive de reţinere omologate. Ţinerea lor în braţe le pune, realmente, în pericol viaţa în cazul unor frânări bruşte. Foarte important este şi comportamentul pasagerilor în timpul călătoriei. Aceştia nu trebuie să facă mişcări sau gesturi de natură a stânjeni conducerea autovehiculului ori să întreţină discuţii care, prin caracterul şi conţinutul lor, l-ar putea deranja pe conducătorul auto. Deosebit de periculoşi sunt pasagerii care, fără a avea cunoştinţele şi abilităţile necesare conducerii autovehiculului, dau sfaturi conducătorului auto, îl incită la mărirea vitezei, la efectuarea unor manevre riscante sau chiar periculoase. Ignoranţa unor pasageri este atât de mare uneori încât, în loc să contribuie, prin atitudinea lor, la siguranţa deplasării, îl incită pe conducătorul auto la băutură în timpul opririlor pe traseu. Observaţiile critice la adresa conducătorului auto, că merge prea încet şi îl depăşesc toţi, că este excesiv de prudent sunt la fel de periculoase, deoarece îi creează un sentiment de inferioritate şi îl fac să nu mai poată controla, la un moment dat, autovehiculul.
   Întrucât responsabilitatea pentru pasagerii transportaţi revine conducătorului auto, este de datoria acestuia ca atât în timpul deplasării cât şi în timpul opririlor să le atragă atenţia asupra riscurilor la care se expun cu toţii dacă atenţia sa este afectată de comportamentul acestora. De asemenea, la punerea în mişcare, conducătorul auto trebuie să se asigure că toate uşile autovehiculului sunt închise iar pasagerii şi-au pus centurile de siguranţă. La oprire trebuie să-i instruiască pe pasageri cum şi când să coboare din autovehicul, cum să traverseze drumul pentru a nu se expune la accidente cauzate de neatenţie la deschiderea uşilor ori la traversare.
   Observație : un studiu efectuat recent arată că aproximativ 70% dintre conducătorii auto motivează portul centurii de siguranță prin teama de sancțiunile ce le pot fi aplicate de polițistul rutier.
4. crearea rezervelor la care conducătorul auto poate apela pentru a ieşi din situaţiile critice cu care se confruntă în trafic. Aceste rezerve se împart, în principal, în două categorii:
   – rezervele autovehiculului;
   – rezervele conducătorului auto.
   Rezervele nu trebuie însă doar create ci şi păstrate şi utilizate raţional.
   Rezervele autovehiculului sunt:
   – rezerva de putere a motorului – se creează prin apăsarea progresivă a pedalei de acceleraţie în mersul de croazieră (în ultima treaptă de viteză) fără a se ajunge însă la podea. Cursa pedalei, rămasă până la apăsarea maximă, îi permite conducătorului auto să mărească viteza pentru a ieşi dintr-o situaţie critică (de exemplu, pentru a grăbi finalizarea unei manevre de depăşire dacă există riscul unei coliziuni frontale cu autovehiculul care circulă din sens opus).
   – rezerva de frânare – se creează prin apăsarea progresivă a pedalei de frână în cazul opririlor previzibile (înaintea semaforului aflat pe culoarea roşie, la trecerile la nivel cu calea ferată, opririi voluntare, etc.). Se recomandă reducerea din timp a vitezei, evitându-se frânările bruşte care pot aduce numai surprize neplăcute (derapaj, coliziune cu un obstacol, oprire dincolo de limita de siguranţă, etc.).
   -rezerva de combustibil – se creează prin încărcarea rezervorului de combustibil de pe autovehicul la capacitatea maximă, mai ales când se circulă în condiţii de iarnă.
   – rezerva de pneuri – se creează pe de o parte prin existenţa unei roţi de rezervă în bună stare iar pe de altă parte prin înlocuirea anvelopelor înainte de a ajunge la limita maximă de uzură permisă de lege. Rezerva, în acest caz, înseamnă utilizarea unor pneuri al căror relief asigură o bună aderenţă, nu prezintă pericol de derapaj ori de explozie. Când temperatura exterioară coboară sub 70C se recomandă echiparea autovehiculului cu anvelope de iarnă, acestea asigurând o bună aderenţă pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei.
   – rezerva de intervenţie – se creează prin asigurarea în autovehicul a triunghiurilor fluorescent-reflectorizante, a unui stingător de incendiu şi a unei truse medicale omologate şi în termenul de valabilitate, a unui set de becuri şi altor accesorii, a unei veste reflectorizante (pentru conducătorii autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 3.500 kg.) care îi permit conducătorului auto să intervină eficient pentru rezolvarea unor situaţii apărute în trafic. Pe perioada de iarnă rezerva de intervenţie se completează cu o lădiţă cu material antiderapant, o lopăţică, lanţuri sau alte dispozitive antiderapante, racletă pentru curăţat geamuri.
   Rezervele conducătorului auto sunt:
   – rezerva de energie fizică şi nervoasă – se creează prin odihnă înaintea plecării în cursă, evitarea consumului de alcool ori de medicamente care diminuează capacitatea de conducere. Un conducător auto obosit are reflexele alterate şi nu va putea interveni eficient în cazul apariţiei unei situaţii critice în trafic. În cazul deplasărilor lungi, deoarece rezerva de energie se epuizează în timp, este necesară etapizarea călătoriei prin efectuarea opririlor pentru odihnă şi relaxare. În cadrul acestor opriri se recomandă consumul de lichide (apă sau sucuri naturale de fructe) precum şi efectuarea câtorva exerciţii fizice.
   – rezerva de timp – se creează printr-o planificare judicioasă a călătoriei, evitând traseele aglomerate şi circulaţia în orele de vârf. Este foarte importantă atât în deplasările scurte, cotidiene cât şi în deplasările lungi deoarece a conduce sub presiunea timpului înseamnă a conduce într-o stare de tensiune permanentă, conducătorul auto fiind predispus la efectuarea de manevre riscante, insuficient pregătite care se pot concretiza în orice moment în accidente rutiere. În cazul deplasărilor lungi, ocazionate de plecarea în vacanţă, ori în deplasările de la sfârşit de săptămână se recomandă pornirea la drum dimineaţa devreme când traficul este mai puţin aglomerat pentru ca în prima oră de conducere, când organismul se adaptează la această activitate, efortul de concentrare să fie mai redus. La întoarcere se recomandă plecarea cu o oră sau chiar două ore înaintea orelor de vârf când circulaţia devine “infernală” iar conducerea autovehiculului este o adevărată povară.
   – rezerva de oprire – se creează prin alegerea regimului de viteză care să permită oprirea în siguranţă în orice situaţie, adică spaţiul de oprire să fie mai mic decât distanţa până la potenţialul obstacol apărut în mod neprevăzut.
   În circulaţia rutieră a creea şi a dispune de rezerve înseamnă a avea posibilitatea de a interveni pentru protejarea ori salvarea vieţilor omeneşti, pentru evitarea producerii de pagube iar atunci când acest lucru nu este posibil, pentru reducerea la minim a consecinţelor evenimentelor rutiere. Dacă la rezervele prezentate adăugăm priceperea şi perspicacitatea conducătorului auto de a prevedea situaţiile periculoase, putem spune că este la îndemâna oricărui conducător responsabil de a contribui substanţial la siguranţa traficului rutier.

 

Putem considera, deci, conducerea perfectă ca fiind o realitate? Deocamdată nu, dar, dacă toţi participanţii la trafic vor respecta reglementările rutiere şi vor adopta o atitudine preventivă, fiind conştienţi de responsabilitatea care le revine privind siguranţa circulaţiei, vom fi foarte aproape de acest deziderat. În orice caz, conducerea perfectă trebuie să rămână un obiectiv permanent al oricărui conducător auto

Considerând că prin cele prezentate am conştientizat o mare parte din conducătorii auto asupra riscurilor pe care le presupune circulaţia rutieră şi asupra responsabilităţii care le revine acestora pentru îmbunătăţirea siguranţei şi fluenţei traficului rutier, vă propun, în final, câteva sfaturi utile:

• Păstraţi o distanţă corespunzătoare faţă de vehiculul care vă precedă ; pentru fiecare 10 km/h de viteză o distanţă egală cu lungimea autovehiculului (de exemplu, în cazul unui autovehicul a cărui lungime este de 3 m şi care rulează cu 80 km/h, distanţa faţă de vehiculul din faţa sa va fi de 24 m;
• Deprindeţi-vă cu folosirea corectă a frânelor, ceea ce înseamnă utilizarea lor gradată, evitând frânările bruşte care pot conduce la blocarea roţilor şi pierderea controlului asupra autovehiculului, mai ales în condiții de aderență scăzută;
• Nu vă lăsaţi surprins şi nu surprindeţi pe ceilalţi participanţi la trafic ; la nevoie, deduceţi intenţiile partenerilor de drum iar în ceea ce vă priveşte fiţi întotdeauna foarte clari şi precişi în semnalizarea şi efectuarea manevrelor;
• Creaţi-vă reflexul de a urmări periodic vitezometrul, mai ales atunci când condiţiile de drum vă permit să rulaţi cu viteză constantă pe distanţe lungi ; în astfel de situaţii se creează impresia că viteza este redusă din cauza obişnuinţei ce intervine după câţiva kilometri parcurşi în acelaşi regim de viteză;
• Revedeţi periodic legislaţia rutieră ; veţi descoperi noutăţi şi veţi încerca satisfacţia completării cunoştinţelor dv. în domeniul circulaţiei rutiere;
• Învăţaţi din orice greşeală pe care o întâlniţi în timpul conducerii autovehiculului şi, mai ales, din propriile greşeli pentru a evita comiterea acestora în viitor;
• Când circulaţi într-o localitate rurală, chiar dacă circulaţia este redusă, manifestaţi o deosebită prudenţă pentru a fi pregătit în orice moment să preveniţi lovirea unui copil care poate „ţâşni” în orice clipă dintr-o curte sau de după un obstacol;
• Ajutaţi-l pe conducătorul auto care vă depăşeşte să efectueze cât mai repede manevra, evitând să acceleraţi, iar la nevoie chiar să reduceţi viteza şi să semnalizaţi dreapta că aţi înţeles manevra lui ; aceasta este şi în interesul dv., deoarece depăşirea creează o situaţie periculoasă atât pentru cel care o execută cât şi pentru cel care este depăşit;
• Dacă la autovehiculul care circulă din sens opus nu se distinge vizibil mişcarea, respectiv deplasarea lui nu este sesizabilă, înseamnă că acesta se află la cca. 800 m ; atunci când mişcarea lui este sesizabilă, distanţa până la acesta este sub această valoare.

 

Vasile Cărăbiși

Profesor legislație rutieră