CONDUCEREA DEFENSIVĂ – O NECESITATE ÎN PEISAJUL RUTIER ROMÂNESC

          Pornind de la o realitate care ne arată existența în traficul rutier a unor conducători auto, și nu puțini, adepți ai unui stil de conducere agresiv, acesta fiind expresia lipsei de civilizaţie, a iresponsabilităţii, a îngâmfării, a lipsei de respect faţă de partenerii de trafic, se impune, aproape de la sine, adoptarea unei atitudini contrare, care să contracareze acest tip de comportament. Conducerea defensivă este antidotul conducerii agresive. Ce înseamnă, de fapt, conducerea defensivă? Înseamnă conducerea automobilului într-o manieră preventivă în care se pune accentul pe siguranța circulației, ceea ce conferă conducătorilor auto posibilitatea identificării și evaluării riscurilor în trafic și, bazându-se pe acest lucru, să prevină producerea unor evenimente rutiere.

         Îi recunoaștem cu ușurință în trafic pe adepții stilului de conducere agresiv prin atitudinea de sfidare a celorlalți participanți la trafic folosind diverse metode de indimidare. Una dintre ele, cea mai importantă, o reprezintă autovehiculul pe care îl conduc. La volanul unui autoturism performant, cu motor foarte puternic, se simt un fel de stăpâni ai şoselelor, care ignoră nu numai regulile de bun simţ dar şi pe cele rutiere, considerând că totul le este permis. Ei comit greşeli în serie în trafic, execută manevre neaşteptate în cele mai periculoase locuri dar sunt necruţători atunci când alţi participanţi la trafic greşesc.

         O altă metodă de intimidare o reprezintă viteza, utilizată pentru a-i determina pe ceilalţi participanţi la trafic să se replieze spre dreapta, intrând chiar pe acostament pentru a le face loc să treacă. Ei sunt întotdeauna grăbiţi, neezitând să circule pe mijlocul drumului sau chiar pe contrasens.

         Conducătorul auto agresiv nu ezită să abuzeze de mijloacele de avertizare luminoase şi sonore, adresează injurii şi cuvinte jignitoare celor din jur şi, de multe ori, face uz de bâtă, cuţit sau chiar armă de foc pentru a-şi dovedi “superioritatea” în trafic.

         Atitudinea agresivă a unor conducători auto se concretizează atât prin acţiunile lor directe asupra traficului cât şi prin acţiuni indirecte. Ei opresc sau staţionează, cu sau fără luminile de avarie puse în funcţiune, în locuri cu risc major pentru siguranţa şi fluenţa traficului (în curbe cu vizibilitate redusă, pe treceri de pietoni, pe sectoare de drum îngustat, în zona de acţiune a indicatoarelor de interzicere a opririi şi staţionării sau chiar pe platforma liniilor de tramvai) sau parchează autovehiculul altfel decât este reglementată această manevră în locul respectiv.

         Am prezentat câteva trăsături ale conducătorului auto agresiv nu pentru a-i evidenţia comportamentul ci pentru a-l “localiza” în trafic. Pentru a descuraja un asemenea tip de comportament nu intraţi în jocul lui ci păstraţi permanent o atitudine calmă, conduceţi preventiv şi evitaţi situaţiile conflictuale. Conducătorul auto agresiv nu va ezita să folosească toate mijloacele pentru a-şi etala “personalitatea” iar conflictul riscă să degenereze, putându-se ajunge la vătămări corporale grave sau chiar la omor.        

         Diminuarea efectului negativ pe care îl are maniera de conducere agresivă asupra siguranței circulației se poate realiza prin adoptarea unui comportament defensiv de către majoritatea participanților la trafic, îndeosebi a conducătorilor auto, bazat, în primul rând, pe educație și politețe rutieră.

         Educația rutieră este o componentă a procesului general de educare a copiilor, ce se desfășoară sau ar trebui să se desfășoare în unitățile de învățământ, dar nu trebuie ignorați nici tinerii și nici persoanele mai în vârstă din acest punct de vedere. Orice manifestare care are ca obiect circulația rutieră (conferințe, simpozioane, concursuri tematice, etc.) trebuie să scoată în evidență necesitatea unei serioase educații în acest sens. De asemenea, prezentarea în mass-media a evenimentelor rutiere produse pe drumurile publice trebuie să pună accentul pe cauzele care au generat asemenea evenimente și pe comportamentul celor implicați și mai puțin pe efecte care, chiar dacă creează stări emoționale puternice, nu contribuie la evitarea, în viitor, a producerii unor evenimente similare. Evidențierea cauzelor, cât mai ales a comportamentului participanților la trafic implicați în evenimente rutiere, ar putea să-i determine și pe alții, care au un comportament asemănător, să-și reconsidere atitudinea în trafic în sensul conștientizării riscurilor la care se expun în cazul unui comportament inadecvat. Toți participanții la traficul rutier, dar în special conducătorii auto, trebuie să înţeleagă sensul şi utilitatea practică a tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor de circulaţie, aplicându-le în mod creator şi în concordanţă cu situaţia apărută. Din păcate, nu totdeauna circulaţia rutieră se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale iar comportamentul unor conducători auto, în special al celor care conduc autoturisme performante, este unul agresiv, deranjant şi, nu în ultimă instanţă, periculos pentru ceilalţi participanţi la trafic.

         Având în vedere tocmai această realitate, consider că nu este lipsit de importanţă să prezentăm câteva aspecte de politeţe rutieră.        

         Politeţea rutieră înseamnă abordarea unor situaţii din trafic într-o manieră atentă şi respectuoasă faţă de partenerii de drum ; o asemenea atitudine trebuie să caracterizeze pe toţi conducătorii auto deoarece, pe lângă faptul că este o dovadă de civilizaţie, contribuie la creşterea siguranţei circulaţiei şi, implicit, la diminuarea riscurilor de producere a accidentelor rutiere. A atrage atenţia unui conducător auto asupra unei deficienţe la autovehicul (o uşă întredeschisă, capota portbagajului deschisă, un pneu dezumflat, un semnal luminos care nu funcţionează, o pierdere vizibilă de ulei) trebuie să fie o atitudine firească prin care se elimină riscul apariţiei unei situaţii periculoase. Depinde însă cum facem acest lucru. Atenţionarea prin gesturi sau semne în timpul mersului nu este înţeleasă de partenerul de trafic şi, în plus, diminuarea atenţiei asupra circulaţiei poate duce la pierderea controlului asupra direcţiei, favorizând producerea unui accident de circulaţie. De aceea, în astfel de situaţii se recomandă să-i cerem să oprească pentru a-i comunica despre ce deficienţă este vorba şi, dacă este cazul, să-l ajutăm să o remedieze.

         În condiţiile unui trafic aglomerat, facilitarea pătrunderii unui autovehicul de pe un drum lateral, fără prioritate, în drumul prioritar reprezintă un act de politeţe rutieră. Se evită astfel producerea unei coliziuni deoarece conducătorul auto care aşteaptă de mult este tentat să forţeze pătrunderea în drumul prioritar.

         La semnalul unui conducător auto aflat într-o parcare sau al cărui autovehicul este în pană, tot ca un gest de politeţe rutieră este recomandabil să oprim, pornind de la ideea că oricând putem fi într-o situaţie similară. Un sfat pentru rezolvarea unei probleme tehnice, un număr de telefon de la un atelier de reparaţii auto ori de la o firmă de tractări auto reprezintă un ajutor binevenit, care va fi apreciat ca atare.

         Dacă unii conducători auto se deplasează cu viteză redusă, în neconcordanţă cu traficul, fie dintr-un exces de prudenţă, fie din motive obiective (o deficiență la autovehicul, o persoană bolnavă pe care o transportă la spital, o situaţie periculoasă pe care a observat-o şi care îl îndeamnă la prudenţă) nu este o soluţie să circulăm foarte aproape în spatele lor, claxonând şi gesticulând pentru a le arăta că suntem deranjaţi. Dimpotrivă, trebuie să procedăm cu tact şi politeţe, depăşindu-i cu prudenţă şi luând toate măsurile pentru a nu genera, prin manevra de depăşire, o situaţie periculoasă.

         La trecerile pentru pietoni semnalizate cu indicator şi/sau marcaj se recomandă oprirea şi invitarea, printr-un semn cu mâna, a pietonului care doreşte să traverseze drumul dar ezită să o facă pentru că nu este convins că i se va acorda prioritate. Este un gest de politeţe rutieră, prin care se poate evita producerea unui accident rutier.        

         Este recomandabil să nu dăm lecţii celorlalţi conducători auto care greşesc deoarece, eroarea fiind comisă şi devenind, astfel, ireversibilă, atitudinea devine inutilă şi chiar periculoasă. Putem însă să atragem atenţia, într-un mod politicos şi civilizat, conducătorilor auto care apasă prea tare pedala de acceleraţie că viteza cu care se deplasează este nepotrivită cu condiţiile de circulaţie. Această atenţionare, pe lângă faptul că este benefică pentru siguranţa circulaţiei, elimină şi riscul “întâlnirii” cu aparatul radar.

         Prin urmare, conducerea defensivă trebuie să caracterizeze pe orice conducător auto, aceasta putând deveni, la un moment dat, caracteristica dominantă a circulației rutiere. Sunt necesare câteva condiţii pentru ca acest lucru să devină realitate:

         – respectarea cu rigurozitate a reglementărilor rutiere (mijloace de semnalizare şi reguli de circulaţie), având în vedere că accidentul de circulaţie, în majoritatea cazurilor, nu este altceva decât expresia încălcării unor asemenea reglementări. Sigur că nu toate greşelile conducătorilor auto se concretizează în accidente rutiere ; depinde de conjunctura în care se comit aceste greşeli şi de reacţiile celorlalţi participanţi la trafic.

         – corelarea permanentă a vitezei de deplasare cu condițiile concrete în care se desfășoară circulația (vizibilitatea, aderența, intensitatea, densitatea și compoziția traficului). Oricare ar fi condițiile, conducătorul auto trebuie să fie pregătit pentru a interveni eficient în cazul apariției unei situații periculoase. Necesitatea opririi autovehiculului poate să apară în orice moment iar succesul unei opriri în siguranță depinde de viteza autovehiculului, aderența drumului, timpul de reacție al conducătorului auto, eficiența sistemului de frânare al autovehiculului.

         – abordarea fiecărei deplasări, indiferent de lungimea traseului şi condiţiile de circulaţie, cu aceeaşi responsabilitate. O deplasare scurtă, desfăşurată, în general, în interiorul unei localități, în condiţii mai grele de trafic, necesită o concentrare mai mare a conducătorului auto deoarece accidentul poate să apară într-o clipă de neatenţie. O deplasare pe distanţă mare (400 – 500 km) sau o deplasare pe un drum cu dificultăţi (succesiuni de curbe, pante şi rampe, zone cu aderenţă scăzută) solicită, din punct de vedere fizic şi psihic, mai mult pe conducătorul auto dar, pregătită în mod corespunzător, această deplasare se poate desfăşura în deplină siguranţă.

         – folosirea raţională a autovehiculului, adică întreţinerea lui pentru a-l menţine   într-o stare tehnică perfectă şi exploatarea judicioasă a acestuia. Inspecţia tehnică periodică, obligatorie pentru toate categoriile de autovehicule, trebuie să confirme că autovehiculul răspunde perfect la cerinţele de siguranţă rutieră şi de poluare. Practica unor conducători auto de a solicita inspectorului tehnic să treacă cu vederea anumite deficienţe, oferind chiar o mică “atenţie” pentru aceasta, trebuie să dispară complet din comportamentul acestora. Un conducător auto responsabil pentru siguranţa sa şi a celorlalţi participanţi la trafic trebuie să fie foarte exigent atunci când este vorba de starea tehnică a autovehiculului pe care îl conduce. Pregătirea pentru drum a autovehiculului, în raport cu condiţiile meteo-rutiere în care se desfăşoară circulaţia, începând cu aşezarea bagajelor şi a persoanelor, în funcţie de numărul şi greutatea lor, şi continuând cu verificarea nivelurilor uleiului din baia motorului, lichidului antigel, lichidului de spălare a parbrizului, lichidului de frână, verificarea presiunii din pneuri şi stării tehnice a anvelopelor reprezintă măsuri absolut necesare, care îl scutesc pe conducătorul auto de situaţii neplăcute în trafic. Supraîncărcarea autovehiculului modifică performanţele acestuia în privinţa demarajului şi frânării, influenţează ţinuta de drum şi stabilitatea şi stânjeneşte pe conducătorul auto în efectuarea manevrelor. În ceea ce priveşte aşezarea persoanelor în autovehicul, trebuie avută în vedere o repartizare uniformă a greutăţii iar copiii în vârstă de până la 3 ani trebuie aşezaţi numai în dispozitive de reţinere omologate. Ţinerea lor în braţe le pune, realmente, în pericol viaţa în cazul unor frânări bruşte. Foarte important este şi comportamentul pasagerilor în timpul călătoriei. Aceştia nu trebuie să facă mişcări sau gesturi de natură a stânjeni conducătorul autovehiculului ori să întreţină discuţii care, prin caracterul şi conţinutul lor, l-ar putea deranja pe acesta. Deosebit de periculoşi sunt pasagerii care, fără a avea cunoştinţele şi abilităţile necesare conducerii autovehiculului, dau sfaturi conducătorului auto, îl incită la mărirea vitezei, la efectuarea unor manevre riscante sau chiar periculoase. Ignoranţa unor pasageri este atât de mare uneori încât, în loc să contribuie, prin atitudinea lor, la siguranţa deplasării, îl incită pe conducătorul auto la consum de băuturi alcoolice în timpul opririlor pe traseu. Observaţiile critice la adresa conducătorului auto, că merge prea încet şi îl depăşesc toţi, că este excesiv de prudent sunt la fel de periculoase, deoarece îi creează un sentiment de inferioritate şi îl fac să nu mai poată controla, la un moment dat, autovehiculul.

         Întrucât responsabilitatea pentru pasagerii transportaţi revine conducătorului auto, este de datoria lui ca, atât în timpul deplasării cât şi în timpul opririlor, să le atragă atenţia asupra riscurilor la care se expun cu toţii dacă atenţia sa este afectată de comportamentul lor. De asemenea, la punerea în mișcare conducătorul auto trebuie să se asigure că toate uşile autovehiculului sunt închise iar pasagerii şi-au pus centurile de siguranţă. La oprire trebuie să-i instruiască pe pasageri cum şi când să coboare din autovehicul, cum să traverseze drumul pentru a nu se expune la accidente cauzate de neatenţie la deschiderea uşilor ori la traversare.

         Adoptarea unui stil de conducere defensiv trebuie să fie preocuparea oricărui conducător auto, argumentele prezentate fiind, în opinia mea, suficiente pentru a convinge conducătorii auto că acest stil se potrivește cel mai bine unui trafic în siguranță. Dar și personalul cu atribuții în siguranța circulației (profesori de legislație rutieră, instructori auto, inspectori de trafic, polițiști rutieri, examinatori, etc.), în relaționarea lor cu conducătorii auto sau viitorii conducători auto, trebuie să îndemne la adoptarea unui comportament defensiv. De altfel și legislația rutieră a fost completată în acest sens, stimulând participarea conducătorilor auto la cursuri de conducere defensivă, poliția rutieră având obligația să țină evidența persoanelor care au urmat aceste cursuri. De asemenea, a fost creat și cadrul legislativ necesar autorizării școlilor de conducători auto pentru organizarea și desfășurarea acestor cursuri.

         Strategia de siguranță rutieră pentru perioada 2022 – 2030, aprobată de Guvernul României, prevede măsuri care vizează o îmbunătățire substanțială a circulației rutiere, sub toate aspectele, fiind implicate în punerea ei în aplicare toate instituțiile cu atribuții în acest domeniu.

         Toate aceste măsuri și recomandări nu au alt scop decât creșterea gradului de siguranță rutieră și, prin aceasta, reducerea numărului de accidente de circulație, în special al celor cu victime.